Mania jocurilor de noroc

Multi critica,putin inteleg acest fenomen.Din proprie experienta va spun ca nu e usor sa fii atras ca un magnet in patima jocurilor de noroc.Totul a inceput prin clasa a 7-a..eram un pusti usor influentabil si am vazut un coleg venind cu o suma de bani,normal,l-am intrebat de unde are acesti bani,el mi-a explicat de unde ii are,ca i-a castigat apasand cateva butoane,in concluzie:easy money.Am ramas fascinat de acest lucru si l-am rugat sa ma invete si pe mine "secretul meseriei",bun presupun ca stiti ce a urmat,normal am bagat prima data si.....am castigat(acest lucru se intampla,cred eu,in proportie de 99% din cazuri) vazand ca am bagat 1 leu si am castigat vreo 30,pustan fiind am crezut ca l-am apucat pe Dumnezeu de picior.In momentul cand am scos banii am plecat din agentie si mi-am zis ca,am bagat o data si gata o sa ma las.Din banii aia mi-am luat de toate....eram fericit.A doua zi am venit cu gandul ca "parca mi-ar mai trebui cativa bani castigati asa"si....m-am dus si am bagat din nou la "pocanele",iar norocul era de partea mea,castigasem o suma mai mica..dar tot profit se numea.Zilele treceau si eu continuam sa bag bagam sume infime,castigam sume maricele(gen 50-100-200 ron)dar mereu cand scoteam,ma gandeam ca se poate mai mult..mai mult...si incepeam sa bag din profit.Incepusem sa fac calcule"deci azi am bagat 10 lei,am castigat 50 apoi i-am bagat la loc,deci ceva nu e in regula..sunt in gaura..dar nu mai am bani.."si ma imprumutam.In mintea mea..exista doar un singur lucru..visul in care eu dadeam masina peste cap,visul ma urmarea mereu,stateam si ma gandeam la bet-uri la felul in care pot face combinatii in joc..etc. ajunsesem sa gandesc ilogic iar banii incepeau sa dispara..nu intelegeam nimic din ei,bagam scoteam,bagam,pierdeam,ma imprumutam,iar bagam si...pierdeam.Desi multi spun ca viata unui impatimit de jocuri de noroc e foarte complicata,la mine era simpla->traseu:acasa-scoala(era optionala chestia)-jocuri de noroc,totul se reducea la un singur cuvant:castig.

Clasa a 7-a trecuse..urma a 8-a,una foarte importanta pentru orice copil,dar nu si pentru mine,vacanta nu ma schimbase deloc,in fiecare zi petreceam ore intregi pe acolo,chiar daca nu mai aveam bani sa bag,analizam "norocul" celorlalti si ma ofticam cand scoteau sume importante (500-1000 ron)incet incet..cunosteam pe toti care intrau-ieseau din agentie,stiam cam cat baga..daca scot sau nu...Eram in clasa a 8-a primul semestru..eu si inca cativa colegi petreceam mult timp pe acolo,tin minte ca nu trecusem vreo luna la ora de romana,matematica..etc,diriginta era disperata mereu ne oprea dupa ore si ne "preda" cateva cursuri de psihologie,ne sfatuia sa venim pe la scoala,dar noi nu am ascultat..continuam pe drumul nostru..de fiecare data cand aveam ora de dirigentie..isi punea mainile in cap si numara zecile de absente.Toate bune si frumoase...pana intr-o zi cand inevitabulul s-a produs,suna telefonul fix,raspunde mama,"Alo,da mama lui Dragos,cum?desigur vin maine la scoala".A trecut ziua foarte repede..a venit si timpul sa ajunga mama la scoala..normal diriginta ne-a chemat la apel,eram la cancelarie 4 baieti +mama+mama unui coleg si ceilalti 2 colegi,fara parinti(erau plecati din tara) era ca un fel de judecata finala eu,colegii mei,parintii,diriginta,profesoara de istorie,cea de mate,directorul,profesoara de romana si multi profesori care treceau pe acolo si isi ciuleau urechile.Judecata incepuse...fiecare profesor isi spunea parerea,oful si nemultumirea ca nu mai trecusem de mult pe la orele lor,mama statea nemiscata..asculta tot,ma uitam la ea..si imi ziceam"frate e grava treaba"directorul asculta si el pana intr-un moment cand a intervenit si a zis"cum?pai ii exmatriculam pe toti"cand am auzit cuvantul "a exmatricula" primul lucru pe care l-am facut m-am uitat la mama..care deabia se tinea pe picioare.Dupa ce toti si-au spus oful,mama s-a intors la mine si..mi-a dat o palma(nu imi e rusine sa spun lucrul asta,a fost foarte normala reactia ei,poate meritam mai multe..mult mai multe),nici nu imi pasa ca ma doare obrazul..mai mult m-a afectat contextul in care eram si rusinea de a fi lovit de fata cu profesorii mei si altii care treceau pe acolo si inevitabil vazuse scena.Dupa acea palma o voce rece mi-a spus: "dute in clasa" normal,nici nu am avut curajul sa zic ceva,eram prea socat.

Imi aduc aminte ca ziua aia a trecut foarte greu,nici nu vreeam sa ajung acasa,oricum nu am ajuns prea devreme.Normal acasa a urmat o discutie foarte lunga,despre ceea ce nu trebuie sa mai fac,ciudat..mama era foarte calma..si nici macar o palma nu mi-a dat.Oricum eram hotarat sa ma apuc de invatat,nu de gura parintilor ci pur si simplu din orgoliu,sa dovedesc ca pot,daca vreau.Tin minte ca in al 2-lea semestru am scos o medie record pentru mine peste 9.Desi continuam sa bag bani si sa pierd,eram diferit..frecventam scoala.

Intr-un sfarsit(pe la inceputul clasei a 9-a m-am lasat partial,mai bagam din cand in cand,dar nu sume mari,bagam de placerea jocului).In prezent,nu mai bag deloc,mi-a trecut tentatia,sunt foarte fericit am invatat ca daca vreau bani,trebuie sa ii castig muncind,chiar daca e greu.

In concluzie:Pentru cei care nu au trecut prin aceasta stare,probabil nu inteleg in totalitate ce am zis,dar le dau un sfat:NU VA APUCATI,chiar daca la inceput o sa va simtiti regi,tinand in mana o bacnota cu Caragiale,Eminescu,bacnota castigata fara efort in cateva minute...........